Blogul lui Alberto

" Sa ne-amintim, sa traim, sa speram ! "

More About Me...

Lorem ipsum dolor sit amet, nisl elit viverra sollicitudin phasellus eros, vitae a mollis. Congue sociis amet, fermentum lacinia sed, orci auctor in vitae amet enim. Ridiculus nullam proin vehicula nulla euismod id. Ac est facilisis eget, ligula lacinia, vitae sed lorem nunc. Orci at nulla risus ullamcorper arcu. Nunc integer ornare massa diam sollicitudin.

Another Tit-Bit...

Lorem ipsum dolor sit amet, nisl elit viverra sollicitudin phasellus eros, vitae a mollis. Congue sociis amet, fermentum lacinia sed, orci auctor in vitae amet enim. Ridiculus nullam proin vehicula nulla euismod id. Ac est facilisis eget, ligula lacinia, vitae sed lorem nunc.

Vise, sperante si realizari putine

.. numai noi, romanii, stim sa trecem foarte repede (90 de minute + prelungiri) de la vise si sperante, la agonie si tristete.

-

Atat de mult ne incurajam (un fel de imbatat cu apa rece) inaintea confruntarilor cu echipe tari ale Europei. Atat de multe sperante ne punem in echipa favorita, neputand "sa ne vedem lungul nasului". Credem, strigam, incurajam, dar la sfarsit ii aplaudam pe adversari. Merita ? Pai sa spunem ca merita daca , evident, inainte iti faci sperante si esti chiar increzator in capacitatile echipei. Pe urma, iti dai seama ca nu merita. Sau daca nu iti dai seama, iti spun altii. In cazul in care continui sa te incapatanezi, iti vei da seama mai tarziu si te vei multumi sa stai doar acasa, in fata televizorului.

-

De la un timp, o sa ti se para ca echipa ta nu mai reprezinta nimic pentru tine. Nu-i adevarat. Intotdeauna simti ceva cand joaca ea, cand are un penalty, cand e condusa, cand castiga, dar nu mai vrei sa te manifesti. De ce ? Pentru ca dupa atatea rezultate nefavorabile, dupa atatea esecuri si dezamagiri, ti-e frica sa-ti mai faci sperante. Si ce-i de facut ? Echipa n-o poti schimba tu, desi ai vrea, desi dai indicatii din fata televizorului, desi ti-ai dori sa fii patron pentru cateva ore si sa transferi tu.. sa faci tu.. sa-ti salvezi propria echipa. Vi se intampla sa simtiti asa ceva ?

CeFeRicire

.. fericirea e pe capul celor care au muncit pentru ea. Cei fericiti acum, sunt cei care au tacut atunci. Atunci cand ? Atunci, la inceputul campionatului. Cei care au transferat, au alergat, au marcat si care m-ai putin au bociferat. Fericiti sunt cei care isi asteapta frumos randul, nu cei care vor sa sara peste gramada si sa-si ceara roadele inaintea muncii.

-

Cand la inceput de campionat ai cel mai bun lot, iar la mijlocul campionatului spui ca n-ai valoare, sunt doua explicatii : Ori nu stii ce zici si te-a luat valul potului cel mare (n.r. accesul direct in grupele UCL=multe milioane de euro) , ori esti prea ocupat de schimbarile de antrenor si de parlament european incat sa-ti dai seama de valoarea jucatorilor cu sau fara ceasuri.

-

Fericirea nu poarta culori, nu e rasista si daca nu esti atetn, nici nu persista. Ea vine, daca stii sa te bucuri e bine, daca nu, nici nu stii ca a trecut si pe la tine.

-

CeFeRicire mai mare decat sa le dai peste nas tuturor celor care te-au contestat si indelung s-au laudat ca au cel mai bun aluat ? Sa fii in fruntea lor in clasament.

Momentul provinciei

Nu stim cat tine, nu stim cat ii va tine, dar ceea ce stim este ca echipele din provincie au momentul lor de glorie. Se poate intinde pe tot parcursul campionatului sau nu, poate fi doar o conjunctura de moment sau o certitudine, poate fi valoarea sau norocul. Nu stim. Ceea ce stim este ca acum traversam momentul provinciei.

CFR, Poli, Vaslui, Urziceni sunt in top, presteaza un joc de top, insa , trebuie mentionat, un joc de top coroborat cu lipsa de forma a echipelor din capitala. Si aici este de discutat. Si discutam. Insasi acest sezon de Liga 1 este unul discutabil. Vezi greselile arbitrilor, erorile antrenorilor, implicarea conducatorilor....un sezon de-a dreptul nebun in "ale polemicii" .

In concluzie, savurati domnilor patroni ale echipelor din top 3, este momentul dumneavoastra. Depinde doar de voi, sau asa ar fi normal, cat timp veti ramane in frunte.

Senzationalul scos din nimic

Intr-o lume in care scandalurile sexuale, regizate sau nu, ocupa primele pagini si locul in topul stirilor.Intr-o lume in care un sit se lauda ca a crescut cat altii in 10 doar ca a postat imaginile acelea interzise minorilor sub 18 ani dar vazute de acestia. Intr-o lume in care capetele in gura le dau pana si arbitrii satuli de vechile metode cu stransul de gat, ce ne mai ramane de facut ? Suntem adeptii senzationalului scos din nimic si al exclusivului copiat. Nimic nu ne mai mira. De ce sa mai scriem de sport, de transferuri, de declaratii ? Asta se intampla si in sport. Scandaluri, injurii, batai; trabucuri stinse pe frunte, limbaj de mahala, pumni in gura.. sportul mai e sport ? Sau ar trebui sa formulam altfel aceasta intrebare : Mai exista limite in sport ? Nici asa nu ar fi suficient de clara intrebarea, dar ca de obicei, ne chinuim sa formulam intrebari istete pentru a nu primi intrebari. De la cine sa astepti raspunsuri istete ? De la cei care injura adevarate nume in sport ? Nici vorba.. Nici vorba de sport, nici vorba de placere, nici picatura de vorba bun.